„Greșelile sunt pași obligatorii în procesul de învățare.” — Luis Enrique.
În fotbalul juvenil, una dintre cele mai mari greșeli ale adulților este încercarea de a elimina complet greșeala din jocul copiilor.
Mulți jucători cresc într-un mediu în care fiecare pasă greșită este criticată, fiecare decizie riscantă este oprită, iar fiecare pierdere de minge devine motiv de frustrare. În timp, copilul începe să joace nu pentru a înțelege jocul, ci pentru a evita critica.
Iar aici apare adevărata problemă.
Citatul lui Luis Enrique transmite un mesaj esențial pentru orice antrenor de fotbal: dezvoltarea nu poate exista fără greșeli.
Un copil care încearcă un dribling, o pasă verticală sau o soluție creativă și greșește nu este un copil nepregătit. Este un copil care încearcă să învețe jocul.
Fotbalul modern cere jucători capabili să ia decizii rapide, să gândească sub presiune și să găsească soluții în contexte dificile. Dar aceste calități nu apar din teorie sau din frica de a greși. Ele apar prin experiență.
Prin încercări.
Prin decizii greșite.
Prin adaptare.
Problema este că mulți copii ajung să aleagă mereu varianta sigură:
- pasează imediat pentru a nu pierde mingea;
- evită duelurile de 1 vs 1;
- nu își asumă responsabilitate în joc;
- nu mai au curaj să încerce.
Astfel, dezvoltarea lor devine limitată.
Un antrenor modern nu trebuie doar să corecteze greșelile, ci să creeze un mediu în care copilul are curaj să joace, să gândească și să încerce din nou.
Pentru că, în realitate, fiecare jucător mare a trecut prin sute de greșeli înainte să ajungă la nivelul dorit.
Iar poate cea mai importantă lecție este aceasta:
Un copil care are voie să greșească este un copil care are voie să evolueze.
Concluzie
În fotbalul juvenil, scopul nu ar trebui să fie eliminarea greșelilor, ci dezvoltarea unor jucători care învață din ele și continuă să aibă curaj.
Îi ajutăm pe copii să învețe din greșeli sau îi facem să se teamă de ele?
Lasă un răspuns