Împărțirea terenului pe zone este menită să fie folosită ca punct de referință pentru a impune disciplina pozițională și mișcările. Astfel, trebuie respectate anumite reguli.
Regula nr. 1
Prima regulă este că jucătorii sunt instruiți să mențină maximum doi jucători în orice zonă pe verticală și maximum trei jucători pe orice linie orizontală. În mod ideal, fiecare zonă pe larg ar trebui să fie ocupată de un singur jucător ori de câte ori este posibil. Această poziționare strictă a jucătorilor asigură faptul că echipa creează cât mai multă lățime și lungime posibil, creând goluri în apărarea adversă și generând cât mai multe situații 1v1 pe teren. Pe măsură ce echipa avansează, fiecare jucător ocupă o nouă zonă.
Regula nr. 2
A doua regulă ignoră această rigiditate atunci când scopul este de a asigura posesia (crearea de triunghiuri), de a genera supraîncărcări sau de a atrage apărătorii. Astfel, o zonă poate avea mai mult de 2 jucători dacă îndeplinește aceste obiective. Cu toate acestea, aceste mișcări trebuie să fie doar temporare și, odată ce obiectivul este atins, jucătorii trebuie să se întoarcă în zonele lor.
Regula nr. 3
A treia regulă este că mingea nu trebuie jucată în aceeași zonă, ci trebuie să circule dintr-o zonă în alta ori de câte ori este posibil. Nerespectarea acestei reguli va duce la deposedare, astfel încât, dacă zona devine prea aglomerată, mingea trebuie să fie jucată rapid în afara ei.
Pasele în diagonală sunt încurajate atunci când se avansează, spre deosebire de pasele verticale, cum ar fi o pasă de la jumătatea spațiului la zona centrală și invers. Aceste reguli sunt utilizate numai înainte de a ajunge în ultima treime – odată ajunși în ultima treime, jucătorii au voie să se exprime.
Strategia de atac a echipei în ultima treime poate fi diferită.
