„Cred că evoluția fotbalului va apărea odată ce portarul se va implica în jocul ofensiv.” – Pep Guardiola.
Sub comanda lui Guardiola, rolul portarului se extinde mult dincolo de sarcinile tradiționale de a opri șuturile și de a gestiona centrările. Portarii din echipele sale sunt implicați activ în jocul de construcție. Conceptul de a crea superioritate numerică împotriva primei linii de apărare este esențial pentru filosofia tactică a lui Guardiola.
Prin implicarea portarului, echipele pot avea efectiv un jucător de câmp în plus în timpul fazei de construcție. Această adaptare tactică forțează adversarii să facă o alegere dificilă: să preseze portarul și să lase spații libere pe care jucătorii de câmp să le exploateze sau să acorde portarului timp și spațiu pentru a selecta o pasă, ambele putând duce la superiorități mai sus pe teren.
Echipele au devenit mai flexibile din punct de vedere tactic, fiind capabile să își adapteze strategia de construcție în funcție de abordarea adversarului. Capacitatea portarului de a participa la jocul ofensiv permite echipelor să schimbe jocul, să exploateze spațiul și să mențină controlul asupra jocului.
Succesul lui Guardiola cu această abordare a dus la adoptarea și adaptarea pe scară largă de către alte echipe și antrenori, făcând din aceasta o normă tactică în jocul de astăzi. Criteriile care stau la baza unui portar eficient s-au extins, aptitudinile tehnice și inteligența fotbalistică devenind la fel de importante ca atributele tradiționale ale portarilor, precum reflexele, manevrabilitatea și stăpânirea suprafeței de pedeapsă.
