Mulți părinți au auzit de regula celor 10.000 de ore mediatizată de Malcolm Gladwell. Principiul susține că sunt necesare 10.000 de ore de „practică deliberată” pentru a deveni de clasă mondială în orice domeniu, indiferent dacă este vorba despre muzică, afaceri, artă sau sport.
Cu toate acestea, ceea ce mulți părinți nu știu este că această regulă a fost ulterior discreditată de mulți și omul original din spatele cercetării Anders Ericsson a deplâns public contextul pe care Gladwell l-a folosit în cartea sa „Outliers”.
Pe lângă regula celor 10.000 de ore, drumul către succes pentru Tiger Woods în golf și surorile Williams în tenis, care și-au petrecut o mare parte a copilăriei specializându-se într-un sport, a fost văzută de mulți părinți drept modelul pentru succes.
Cu toate acestea, pentru succesul lui Woods și al surorilor Williams, au existat mii de eșecuri în încercarea modelului de mai sus care s-au terminat cu eșec, singura diferență este că nu știm nimic despre acele eșecuri !
Dezvoltarea atletică pe termen lung necesită mult mai multe componente decât o practică deliberată.
Două dintre cele mai mari probleme care evoluează de la regula celor 10.000 de ore sunt specializarea unică în sport și impulsul pentru selecția timpurie în programele sportive de elită.
Mulți părinți simt nevoia să ajungă cu sportivul să facă copilul 10.000 de ore cât mai curând posibil, iar pentru a face acest lucru va însemna în cele din urmă să-și concentreze marea majoritate a timpului și a banilor jucând și practicând un singur sport.
Acest lucru le poate răpi copilăria și mulți copii nu găsesc sportul de care s-ar fi bucurat cel mai mult.
S-a discutat de multe ori această problemă a specializării pe singur sport la o vârstă fragedă, care poate duce la probleme precum apariția accidentărilor, lipsă de motivație și, de asemenea, probleme psihologice, dar părinții nu pot vedea dincolo de succesul inițial pe termen scurt.
Sportul ar trebui să fie o investiție pe tot parcursul vieții, pe termen lung pentru orice copil și orice părinte.
Mulți sportivi de nivel superior au practicat o varietate de sporturi în primii ani și abia în anii adolescenței au început cu adevărat să se specializeze și să se concentreze pe un anumit sport.
Următoarea problemă pentru părinți este că aceștia forțează și împing copiii lor să fie selectați în programele sportive de elită la o vârstă mai mică, temându-se că, dacă nu o fac imediat, se vor lupta să ajungă acolo în viitor.
În Marea Britanie, poate că fotbalul reprezintă cea mai mare problemă pentru părinți datorită criteriilor de selecție timpurie. Odată cu oferirea de contracte de către cluburile profesioniste de fotbal la vârsta de 9 ani mulți părinți au fost prinși într-o cursă crezând că oferta inițială a unui contract le va oferi cele mai bune șanse de a-și crea un fotbalist profesionist.
Revenind cu o generație în urmă, fotbaliștii nu au fost invitați în cluburile profesioniste de fotbal până la începutul adolescenței, dar acum cluburile preiau copiii în programe de dezvoltare de la vârsta de 5 ani.
Marea majoritate a copiilor inclusiv din România joacă fotbal pe tot parcursul anului și chiar și la sfârșitul sezonului, când vara ar trebui să le ofere oportunitatea de a se recupera și de a se împrospăta, mulți sunt implicați în turneele de vară.
Sportivii profesioniști au timp liber în fiecare an pentru a se recupera și a face ceva diferit, dar mulți părinți consideră că este acceptabil să-și biciuie copiii pe tot parcursul anului în căutarea succesului.
Ce pot face părinții în această situație ?
Este important ca părinți, să putem păstra un sentiment real de perspectivă asupra sportului copiilor noștri. De ce se joacă copilul tău? Ce vrei să realizeze? Trebuie să fiți capabil să răspundeți la aceste întrebări pentru a le gestiona progresul în consecință. Șansele de a deveni profesionist sunt incredibil de mici, vă rugăm să fiți conștienți de acest lucru.
Asta nu înseamnă că, copilul tău nu poate visa să fie un profesionist sau chiar tu ca părinte te poți gândi la asta, dar statisticile despre acest lucru devin realitate, această așteptare trebuie gestionată în consecință.
Indiferent de câte ore faci, nu există nicio garanție a succesului pe termen lung. Evident, ca în orice, orele de practică vor duce la îmbunătățiri, dar nu oferă garanții în viitor. Ne dorim ca, copiii să fie implicați în sport toată viața, așa că păstrându-i prospeți, lăsându-i să încerce o mulțime de sporturi diferite și găsirea a ceea ce le place cu adevărat va ajuta la realizarea acestui lucru.
Practic, nu este nimic în neregulă dacă copilul tău are norocul să fie selectat în programele de sport de elită la o vârstă fragedă. Facilități grozave, antrenori buni, jocul cu jucători buni sunt toate pozitive, dar gestionarea acestei experiențe este cea care îi va permite copilului tău să câștige cel mai mult din ea și să îi ofere copilului tău lecții valoroase pe care le poate lua în toate aspectele vieții alături de ei.
Asigurați-vă că se bucură de sportul pe care l-au ales !!!
Lasă un răspuns