În fiecare sezon, mii de copii pășesc pentru prima dată pe un teren de fotbal cu același vis. Unii își imaginează că vor juca într-un stadion plin, alții că vor îmbrăca tricoul echipei favorite, iar alții pur și simplu vor să alerge după minge alături de prietenii lor.
Peste ani, doar o mică parte dintre ei vor ajunge să joace la nivel profesionist. Așa a fost întotdeauna și, cel mai probabil, așa va rămâne. Dar această realitate nu ar trebui să schimbe felul în care privim copiii pe care îi antrenăm astăzi.
Pentru că valoarea unui copil nu poate fi măsurată prin șansele lui de a deveni fotbalist profesionist.
Din păcate, în fotbalul juvenil există uneori tendința de a investi mai mult timp și atenție în copiii considerați „cei mai talentați”. Ei primesc cele mai multe încurajări, cele mai multe minute și, uneori, cea mai mare încredere. Ceilalți ajung, fără să li se spună direct, să creadă că sunt mai puțin importanți.
Dar un copil simte foarte repede când este privit doar ca o rezervă sau ca o soluție de moment. Simte când numele lui este rostit doar pentru a completa lotul și când greșelile lui sunt observate mai repede decât reușitele.
Iar sentimentul de a nu conta poate răni mai mult decât orice înfrângere.
Rolul unui antrenor nu este doar să descopere viitorii profesioniști. Rolul lui este să creeze un mediu în care fiecare copil să simtă că are un loc, că este respectat și că poate contribui la echipă. Uneori, un zâmbet, o încurajare sau câteva minute de încredere valorează mai mult decât cea mai bună lecție tactică.
Copiii nu își amintesc doar câte goluri au marcat. Își amintesc cum s-au simțit. Își amintesc dacă antrenorul le-a spus că pot reuși, dacă au avut curajul să joace fără frica de a fi judecați și dacă au simțit că fac parte din ceva mai mare decât ei.
Poate că unii dintre ei nu vor ajunge niciodată pe marile stadioane. Dar vor deveni adulți. Vor deveni părinți, profesori, medici, ingineri sau antrenori. Iar modul în care au fost tratați în copilărie îi va însoți mult timp după ce ultimul fluier al carierei lor sportive va fi fost auzit.
Adevăratul succes al fotbalului juvenil nu constă doar în numărul jucătorilor care semnează contracte profesioniste. El se vede în numărul copiilor care pleacă de pe teren mai încrezători, mai curajoși și cu sentimentul că au fost importanți pentru echipa lor.
Poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate oferi un antrenor.
Nu promisiunea unei cariere.
Ci convingerea că fiecare copil are valoare.
Pentru că nu fiecare copil va deveni profesionist.
Dar fiecare copil merită să se simtă important.
Lasă un răspuns