Pe baza analizei fiziologice a fotbalului, nu are sens ca jucătorii de fotbal să facă alergări pe distanțe (lungi) de 400, 800, 1200 sau chiar mai mult. Aceste exerciții one tempo nu supraîncarcă în mod clar caracteristica de fitness a fotbalului. Recuperare rapidă între acțiuni, deoarece jucătorii nu sunt forțați să își recapete respirația mai repede.
Pe scurt, și din punct de vedere fiziologic, se poate explica de ce antrenorul nu ar trebui să dorească ca jucătorii săi să alerge pe distanțe (lungi) și cu siguranță nu la o singură viteză. Prin aceste exerciții se antrenează un alt tip de fitness care nu este necesar pentru fotbal. Principala diferență între a juca fotbal și a alerga într-un singur tempo este rolul oxigenului. Atunci când joacă fotbal, jucătorii folosesc oxigenul pentru a se recupera, în timp ce alergarea izolată necesită oxigen pentru a lucra. Aceasta este o diferență fiziologică semnificativă, așa cum este ilustrată de imaginea de ansamblu din figura de mai jos.
Unele persoane sugerează că jucătorii ar trebui să facă în continuare alergări izolate, deoarece 98% din timp în timpul unui joc jucătorii trebuie să alerge fără minge.
Alții spun că alergarea izolată este bună pentru dezvoltarea sistemului de transport al oxigenului și în special a plămânilor, inimii, globulelor roșii și vaselor de sânge. Cu toate acestea, acești oameni ignoră faptul că jucătorii îmbunătățesc deja acest sistem de transport atunci când joacă, de exemplu, meciuri 7v7 în suprasarcină pe un teren relativ mare. Și, în același timp, își îmbunătățesc abilitățile fotbalistice.
În cele din urmă, acest tip de alergare are o influență negativă asupra fibrelor musculare rapide. Jucătorii de fotbal au nevoie de fibre musculare explozive pentru a efectua acțiuni explozive maxime. Prin urmare, jucătorii de fotbal explozivi au mai multe fibre rapide în comparație cu coechipierii lor „mai lenți”. Din păcate, numărul de fibre musculare rapide este o chestiune genetică. Alergarea ciclică pe distanță va transforma aceste fibre musculare rapide în fibre musculare „mai lente”, ceea ce va duce la apariția unor jucători mai puțin explozivi.
Bibliografie
Football periodisation ، Raymond Verheijen (2014) , pag. 91
